În scopul transpunerii Directivei 1937/ 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii a intrat în vigoare la data de 22 decembrie 2022 Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public. În esență, această lege reglementează procesul prin care indivizii pot face raportări despre încălcări ale legii fără a fi expuși la consecințe negative din partea entităților implicate. Reglementările au devenit aplicabile societăților cu peste 250 de angajați încă de la momentul intrării în vigoare, respectiv din 22 decembrie 2022.
Conform art. 36 din Legea menționată, din data de 17 decembrie 2023, aceasta se va implementa într-un mod extins în România pentru societățile care au între 50 și 249 de angajați. Astfel, legea prevede „Obligaţia de a identifica sau institui canale interne de raportare potrivit cap. III - Raportarea prin canale interne de raportare, în ceea ce priveşte persoanele juridice de drept privat care au între 50 şi 249 de angajaţi, intră în vigoare la data de 17 decembrie 2023.” De asemenea, în ceea ce privește procedura de rapoartare internă, art. 49 alin. 4 din Lege prevede faptul că persoanele juridice de drept privat care au între 50 şi 249 de angajaţi se pot grupa şi pot utiliza sau partaja resurse în ceea ce priveşte primirea raportărilor referitoare la încălcări ale legii şi în ceea ce priveşte acţiunile subsecvente.
Avertizorul în interes public este o persoană fizică care, în calitate de angajat sau fost angajat al unei societăți, aduce la cunoștința publicului informații relevante cu privire la încălcări ale legii sau nereguli, pe care le-a obținut în timpul exercitării activității sale profesionale. (Art. 3 din Legea menționată definește avertizorul ca„persoana fizică care efectuează o raportare sau divulgă public informaţii referitoare la încălcări ale legii, obţinute în context profesional.”) Pornind de la normele în cauza, constatăm faptul că obiectul raportării cuprinde încălcări ale legii (acţiuni sau inacţiuni care reprezintă nerespectări ale dispoziţiilor legale) care privesc domenii precum: achiziţiile publice, siguranţa şi conformitatea produselor, siguranţa transportului, protecţia mediului, spălării banilor şi a finanţării terorismului etc. Menționăm faptul că enumerarea domeniilor nu este limitativă, astfel încât poate fi vorba despre orice altă încălcare a legii.
Astfel, societățile vizate trebuie să pună la dispoziția angajaților săi căi de raportare a potențialelor încălcări ale legii sau neregulilor sesizate. În acest sens, trebuie să se stabilească proceduri clare referitoare la modalitatea în care aceste raportări sunt făcute, cum sunt gestionate și ce măsuri sunt luate pentru a proteja identitatea și securitatea celor care fac aceste raportări. Identificăm în acest sens două categorii de raportare, respectiv internă și externă. Raportare internă implică o comunicare orală/ scrisă de informaţii referitoare la încălcări ale legii din cadrul unei autorităţi, instituţii publice, persoane juridice de drept public, precum şi din cadrul persoanelor juridice de drept privat, iar cea externă se referă la încălcări ale legii prin canalele externe de raportare reprezentate de autorităţile compentente definite în sensul legii.
Conform art. 6 din Lege, raportarea trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: numele şi prenumele, datele de contact ale avertizorului, contextul profesional în care au fost obţinute informaţiile, persoana vizată (în cazul în care este cunoscută), descrierea faptei susceptibile să constituie încălcare a legii în cadrul unei autorităţi, instituţii publice, oricărei alte persoane juridice de drept public, precum şi în cadrul persoanei juridice de drept privat, precum şi, după caz, probele în susţinerea raportării, data şi semnătura, după caz. Menționăm și obligația de confidențialitate, ce se regăsește menționată în lege. Astfel, aceasta include dispoziții clare referitoare la protecția identității avertizorului, a persoanelor vizate și a terților menționați în raportările făcute conform legii.
Cu privire la modalitatea de comunicare, persoanele care doresc să facă raportări au mai multe opțiuni pentru a transmite informațiile: comunicare în scris, comunicare telefonică/ vocală sau întâlnire față în față. Menționăm și obligația de a păstra confidențialitatea, ce se regăsește menționată în lege. Astfel, aceasta include dispoziții clare referitoare la protecția identității avertizorului, a persoanelor vizate și a terților menționați în raportările făcute conform legii.
Cu privire la procedura internă, societățile vizate trebuie să respecte următoarele elemente: confidențialitatea identității avertizorului și a terților implicați, confirmarea primirii raportului în maximum 7 zile de la recepționare, desemnarea unei persoane responsabile/ un departament/ o terță persoană responsabilă cu gestionarea procedurii, informarea avetizorului privind progresul acțiunilor luate în urma raportului în termen de 3 luni de la confirmarea primirii sau, în lipsa confirmării, de la expirarea termenului, informarea conducătorilor societății și a avetizorului cu privire la soluție, furnizarea de informații clare privind procedurile de raportare externă către autoritățile competente, comunicarea persoanei responsabile și celorlalți angajați a modalităților de raportare prin afișare pe pagina de internet și la sediu, garantarea a cel puțin un mijloc de raportare accesibil pentru angajați și obligația de a ține evidența raportărilor în format fizic sau electronic, în condiții de confidențialitate.
În concluzie, Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public oferă un cadru legal pentru protecția și încurajarea raportărilor făcute de angajați în cazul unor nereguli sesizate, din 17 decembrie 2023 și asupra celor care lucrează în societăți care au între 50 și 249 de angajați.
Comments