top of page
Caută

Rămân veșnic codebitor cu fostul soț?

Când ne căsătorim ni se pare firesc să împărțim totul, conform zicalei „la bine și la greu până ce moartea ne va despărți”. Pe acest fond al fericirii depline, soții intră în diferite relații contractuale cu terți, cum ar fi contractele de împrumut, contractele de închiriere, contractele de furnizare, contractele de construcție sau alte tipuri de tranzacții comerciale mai mult sau mai puțin împovărătoare, în care ambii dobândesc calitatea de codebitori.


În general, instituția căsătoriei reprezintă o opțiune atractivă pentru creditori, deoarece poate crește șansele de recuperare a datoriilor, cât și pentru debitori, luând în considerare faptul că ajută la obținerea de credite în condiții mai puțin restrictive. Totuși, pentru cei care garantează îndeplinirea obligației debitorului principal, a fi codebitor implică adesea anumite riscuri. Dacă debitorul principal nu își poate plăti datoria, codebitorul va fi obligat să o facă, în orice relații ar fi cu debitorul principal. Prin urmare, înainte de a accepta să fii codebitor, este important să identifici cu atenție riscurile și să fii pregătit să plătești datoria în cazul în care debitorul principal nu o face, chiar dacă exista și zicala că „dragostea durează doar trei ani”.


Cu titlu de exemplu arătăm impactul pe care poate să-l aibă pe termen lung angajamentul de a deveni codebitor în virtutea calității de soț/soție. O situație extrem de des întâlnită este încheierea unui contract de credit de către soți căsătoriți în regim de comunitate legală și care devin, prin urmare, codebitori. Cu toate acestea, există și ipoteze în care soții pot încheia un contract de credit în calitate de debitori individuali, atunci când unul dintre ei are venituri suficiente pentru a obține un credit fără implicarea celuilalt soț. Revenind la cazul în care soții încheie un contract de credit împreună, este de mare însemnătate să se înțeleagă că dacă unul dintre soți nu își poate plăti partea din datorie, celălalt soț va fi obligat la plata întregii datorii. Ceea ce nu știu aceștia de cele mai multe ori este că trebuie să ia în considerare cu atenție implicarea lor într-un contract de credit împreună și să fie siguri că își pot permite să plătească datoria în cazul în care se ivesc probleme financiare și se decid și să încheie căsătoria.


Dacă soții contractează un credit garantat cu ipoteca în timpul căsătoriei, acesta va reprezenta o datorie comună a soților și se va lua în considerare la partajul bunurilor după divorț. În aceste circumstanțe, banca, în calitatea sa de creditor ipotecar, trebuie să consimtă la partajarea imobilului, acordul ei fiind de strictă necesitate. Dacă imobilul este atribuit unuia dintre soți, el va deveni bun propriu, iar datoria față de bancă va rămâne în sarcina sa, soțul care nu a primit bunul dobândind un drept de creanță pentru partea de credit care a fost achitată în timpul căsătoriei, luând în considerare și cota sa din bunurile comune. Dacă amândoi sunt titularii creditului, indiferent de cine îl dobândește în urma partajului, ei rămân în continuare obligați față de bancă.În cazul în care amândoi sunt codebitori, iar contractul a fost semnat în timpul căsătoriei, banca poate să își dea acordul pentru ca bunul să revină unuia dintre soți, cu condiția ca acela care a dobândit bunul să dovedească existența unor surse de venit considerabile și suficiente pentru preluarea întregului credit, fiind necesară încheierea unui act adițional. În lipsă de venituri, intervine și opțiunea aducerii unui nou codebitor ce îndeplinește condiția de venit, încheindu-se un act adițional și în acest caz. De asemenea, instituția bancară își poate da acordul și pentru înstrăinarea imobilului, suma obținută astfel acoperind datoria.


În concluzie, nu rămâi veșnic codebitor alături de fostul soț, însă este important să fii conștient de riscurile implicate în asumarea unei astfel de obligații.

100 afișări0 comentarii

Comments


bottom of page