La data de 11 noiembrie 2024 va intra în vigoare Legea nr. 243/2024 privind protecţia consumatorilor cu privire la costul total al creditării şi la cesiunea de creanţe care se aplică raporturilor juridice dintre consumatori, instituţiile financiare nebancare care acordă credite („IFN-uri”) şi entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, stabilind reguli de protecţie a consumatorilor contra dobânzilor excesive în scopul menţinerii echilibrului contractual şi al asigurării integrităţii pieţei financiar-bancare interne care se aplică tuturor contractelor, chiar și celor aflate în derulare, respectiv contractelor active şi pentru care întârzierile la plată sunt de cel mult 60 de zile.
De menționat este faptul că prezenta lege nu se aplică instituțiilor bancare și, prin urmare, nici contractelor bancare. De asemenea, acest act normativ impune în mod principal o procedură amiabilă, iar în cazul în care aceasta eșuează se va putea recurge la adaptarea contractelor pe cale judiciară, Autoritatea pentru Protecția Consumatorului având și ea un rol esențial în verificarea conformității contractelor cu normele legale. Conform art. 3 din Legea nr. 243/2024, calitatea de consumator care acţionează în scopuri personale sau familiale se prezumă şi se analizează în raport cu contractul care intră sub incidenţa prezentei legi, şi nu cu întreaga activitate a debitorului.
Raportat la dobânda anuală efectivă (denumită în continuare „DAE”) în cazul creditelor de consum, aceasta nu poate depăşi cu mai mult de 27 puncte procentuale dobânda la facilitatea de creditare practicată de Banca Naţională a României.
Cu toate acestea, Legea prevede și următoarele excepții: în cazul creditelor de consum în valoare maximă de 5.000 lei, costul total al creditării nu poate depăşi 1% pe zi şi, concomitent, valoarea totală plătibilă de către consumator nu poate depăşi dublul valorii totale a creditului; în cazul creditelor de consum cu valoare cuprinsă între 5.001 lei şi 10.000 lei, costul total al creditării nu poate depăşi 0,8% pe zi şi, concomitent, valoarea totală plătibilă de către consumator nu poate depăşi dublul valorii totale a creditului, iar în cazul creditelor de consum cu valoare cuprinsă între 10.001 lei şi 25.000 lei, costul total al creditării nu poate depăşi 0,6% pe zi şi, concomitent, valoarea totală plătibilă de către consumator nu poate depăşi dublul valorii totale a creditului.
De remarcat este și faptul că Legea nu împiedică aplicarea prevederilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori şi nici a prevederilor Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, astfel încât consumatorul poate să solicite și constatarea clauzelor abuzive din contractul de credit.
Conform art. 7 din Lege, dacă nivelul DAE sau al costului total al creditării pe zi şi/sau nivelul valorii totale plătibile de către consumator sunt mai ridicate decât plafoanele stabilite anterior, aceste niveluri vor fi reduse, la cererea consumatorului, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judecătorească, fie prin apelarea la o entitate de soluţionare alternativă a litigiilor.
Procedura amiabilă prevede situaţia depăşirii plafoanelor menționate anterior, caz în care consumatorul poate solicita creditorului financiar revizuirea contractului, iar creditorul financiar este obligat să transmită în scris, în termen de maximum 30 de zile de la primirea solicitării consumatorului, o propunere de revizuire a contractului, ţinând cont de situaţia financiară, inclusiv din perspectiva gradului maxim de îndatorare. Propunerea de revizuire a contractului va conţine reducerea sau ştergerea parţială a unor obligaţii ale consumatorului, reeşalonarea sau refinanţarea acestora ori, după caz, darea în plată a imobilului ipotecat. În caz de refuz explicit al cererii de revizuire amiabilă a contractului sau în caz de întârziere cu mai mult de 45 de zile a răspunsului la o astfel de cerere, consumatorul va putea solicita instanţei competente adaptarea judiciară a contractului. De la data depunerii cererii de adaptare judiciară a contractului, efectele acestuia asupra consumatorului se suspendă numai dacă depăşirea plafoanelor prevăzute la este constatată printr-o decizie a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului. Dacă se respinge cererea de adaptare judiciară a contractului, creditorul financiar va putea pretinde dobânzi, comisioane, penalităţi şi alte accesorii ale creanţei numai dacă reclamantul a formulat cererea cu rea-credinţă.
De menționat este și faptul că în caz de nulitate absolută a contractului, repunerea în situaţia anterioară priveşte doar capitalul, nu şi dobânzile, comisioanele, penalităţile şi celelalte costuri ale capitalului și că printre practicile comerciale incorecte în sensul Legii se numără și stipularea și utilizarea de dobânzi penalizatoare care depășesc totalul sumei acordate cu titlu de împrumut sau de credit.
Kommentare