Sediul materiei îl reprezintă prevederile:
1. Art. 66 alin. 1 si 2 din Legea 31/1990 privind legea societăților;
2. Art. 756 din NCPC, intitulat “vânzarea titlurilor de valoare și a unor bunuri cu regim de circulație special”, care se referă la executarea silită a părților sociale și la vânzarea acestora prin licitație publică;
3. Art. II din Legea nr. 152 din 18 iunie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul înregistrării în registrul comerțului pct. 1 „Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează)
Potrivit prevederilor art. 66 alin. 1 și 2 din Legea 31/1990, până la dată de 16.05.2015, pe durata societății, creditorii asociatului puteau să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare. Creditorii prevăzuți la alin. 1 puteau totuși popri, în timpul duratei societății, părțile ce li s-ar fi cuvenit asociaților prin lichidare sau puteau sechestra și vinde acțiunile debitorului lor, dar doar după dizolvarea și lichidarea societății.
Din interpretarea prevederilor legale de mai sus rezultă faptul că părțile sociale nu puteau fi sechestrate și vândute în timpul duratei societății.
În timpul funcționării unei societăți cu răspundere limitată, până la dată de 16.05.2015, când a fost modificat art. 66 alin. 2 din Legea 31/1990, creditorii puteau să-și satisfacă drepturile numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului debitor după întocmirea situației financiare anuale, iar după dizolvarea societății, asupra părții cuvenite prin lichidare. Prin urmare, singura modalitate de executare silită la îndemână creditorilor asociatului pe parcursul funcționarii unei societăți cu răspundere limitată era poprirea părților care s-ar fi cuvenit în urma lichidării. Astfel, creditorii asociatului instituiau poprirea asupra unei creanțe (determinabile) afectate de condiția dizolvării și lichidării societății cu răspundere limitată.
La momentul adoptării noului Cod de procedură civilă, s-a pregătit cadrul procedural pentru posibilitatea de a vinde părțile sociale prin executare silită, prin referirea și la acestea în normele privind vânzarea la licitație publică a acțiunilor sechestrate (art. 756 raportat la art. 753). Cu toate acestea, întrucât Legea societăților nr. 31/1990 nu fusese modificată încă, aplicarea sechestrului asupra părților sociale nu era realizabilă.
Astfel, deși de la data intrării în vigoare a NCPC s-a creat cadrul legal privind vânzarea la licitație și a părților sociale, în practică era dificil de realizat.
De la data de 16.05.2015, conform modificărilor introduse de Legea nr. 152/2015, creditorii asociatului au posibilitatea de a pune sub sechestru asigurător și de a vinde părțile sociale ale debitorului lor încă din timpul duratei de existență a societății. Publicitatea popririi și a sechestrului se face prin Registrul Comerțului, la cererea organului de executare. Mai departe, au fost instituite și noi obligații în sarcina organelor de conducere ale societăților vizate de executarea silită a părților sociale. Este prevăzută sarcina administratorilor și a directorilor societății de a pune la dispoziția organului de executare orice informații necesare (inclusiv, dar fără a se limita la situațiile financiare ale societății) pentru evaluarea părților sociale supuse executării silite, precum și îndatorirea organelor de conducere de a facilita preluarea acestora.
Din punctul nostru de vedere, prin admiterea sechestrului asupra părților sociale, s-a realizat corelarea prevederilor Legii societăților nr. 31/1990 cu reglementările Codului Civil și de Procedură Civilă. Cu toate acestea, legiferarea sechestrării și executării silite a părților sociale aduce atingere affectio societatis avut în vedere de asociații societăților de persoane, instituind o excepție importantă de la caracterul intuitu personae al societății cu răspundere limitată.
Există și opinii contrare opiniei noastre, exprimate în sensul că dispozițiile din NCCP sunt norme generale de procedură privind executarea silită, iar dispozițiile art. 66 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 și cele ale art. 1908 din Codul civil sunt norme speciale de drept material care stabilesc regimul juridic al societăților cu răspundere limitată și al părților sociale, fiind aplicabil principiul "specialia generalibus derogant".
Învederăm însă următoarele aspecte:
Potrivit conținutului Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civilă, respectiv dispozițiile art. 83 lit. k) din Titlul V-Dispoziții finale, rezultă că legiuitorul a statuat, în mod expres, că "la dată intrării în vigoare a Codului de Procedura Civilă se abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale".
În consecință, odată cu Noul Cod de Procedura Civilă, sunt aplicabile dispozițiile art. 726 (bunurile neurmăribile-părțile sociale nu fac parte dintre acestea) și art. 756 din C. pr. civilă care reglementează, în mod expres, executarea silită a părților sociale și care sunt contrare dispozițiilor art. 66 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990.
Cu privire la dispozițiile art. 1908 din Codul Civil arătăm că acestea nu vin în contradicție cu dispozițiile art. 756 din Noul Cod de Procedură Civilă, întrucât dispozițiile art. 1908 din noul Cod Civil reglementează vânzarea voluntară a părților sociale, iar dispozițiile art. 756 din Noul Cod de Procedura Civilă prevăd vânzarea forțată a părților sociale, adică împotriva voinței asociatului urmărit silit. În susținerea teoriei conform căreia, potrivit noilor reglementări, părțile sociale nu sunt bunuri insesizabile și pot fi executate silit, menționăm, inclusiv, dispozițiile art. 1925 din Codul Civil care prevăd că: “pierderea calității de asociat are loc prin cesiunea părților în societate, executarea silită a acestora, moartea, încetarea personalității juridice, falimetul, punerea sub interdicție judecătorească, retragerea și excluderea din societate". De asemenea, dispozițiile art. 202 din Legea nr. 31/1990 care stabilesc că "transmiterea către persoane din afară societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțîn trei pătrimi din capitalul social" vizează doar înstrăinarea voluntară a părților sociale, reprezentând, practic, doar o limitare legală de drept privat a exercitării dreptului de proprietate. Însă, situația analizată este a vânzării forțate a părților sociale care este reglementată, în mod expres, de către legiuitor conform dispozițiilor legale și exprese din materia executării silite reglementate de Noul Cod de Procedura Civilă.
Concluzii:
Părțile sociale pot fi executate silit în lumina prevederilor mai sus menționate, cu toate acestea, din practică s-a constatat că se pornesc executări, din start, prin poprirea părților sociale, dând astfel posibilități debitorilor de a contesta și chiar câștiga în instanță executările începute astfel. Dacă te afli într-o atare situație și nu știi cum să procedezi, ne poți contacta!
コメント