Interviu Financial Intelligence cu Avocat Andreea Lakatos - Educația financiară

Articolul realizat de Financial Intelligence este disponibil în integralitate si pe site-ul https://financialintelligence.ro/andreea-lakatos-avocat-educatia-financiara-ar-trebui-sa-includa-in-mod-absolut-si-componenta-juridica-pentru-ca-legislatia-influenteaza-semnificativ-comportamentul-pietei-financiare-si-protectia-in/.

Interviu cu avocat Andreea Lakatos, Managing Partner în cadrul SCA Lakatos Jirloianu

Financial Intelligence a lansat proiectul special “Educația financiară – cea mai bună investiție în tine!”, susținut de Banca Transilvania, cu sprijinul ASF. În cadrul proiectului, Financial Intelligence va publica o serie de interviuri cu specialiști din domeniul investițional, cu accent pe explicarea produselor și piețelor reglementate, din punct de vedere al beneficiilor pentru clienți.

Financial Intelligence: Cum apreciaţi dezvoltarea educaţiei financiare din România? Cum am putea să creştem gradul de educaţie financiară în rândul cetăţenilor?

Andreea Lakatos: Mi-am început cariera de avocat acum aproape 30 de ani, exact în momentul în care piața financiară din România își contura primele reglementări, și am avut șansa să lucrez ca avocat în această piață a investițiilor. De-a lungul timpului, am fost un observator al evoluției pieței de capital, al mecanismelor legislative, care au încercat să o stabilizeze, și al modului în care lipsa educației financiare a influențat deciziile investitorilor. Deși reglementarea s-a consolidat, gradul de educație financiară a rămas mult în urma complexității produselor de investiții, expunând atât investitorii individuali, cât și economia în ansamblu, la riscuri semnificative.

S-a trecut de la CNVM la ASF, într-o piață în continuă reglementare, dar fără un fundament educațional solid. În anii ’90, odată cu înființarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (CNVM), piața de capital din România a început să prindă contur.

Legislația era rudimentară, investitorii nu aveau repere clare, iar tranzacțiile se făceau mai mult pe instinct decât pe analiză. Privatizările prin RASDAQ au generat oportunități, dar și numeroase vulnerabilități juridice, mai ales pentru acționarii minoritari, care se confruntau cu lipsa transparenței și cu absența unor mecanisme eficiente de protecție.

Ulterior, Legea Pieței de Capital nr. 297/2004, alinierea la normele europene și trecerea de la CNVM la Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) au adus o reglementare mai strictă, însă fără a impune și obligații clare privind educația investitorilor. MiFID II(Markets in Financial Instruments Directive), implementată în 2018, a introdus cerințe sporite de transparență pentru intermediari, dar nu a impus un cadru obligatoriu pentru formarea financiară a publicului. Astfel, majoritatea investitorilor au rămas într-o zonă de risc – expuși, insuficient pregătiți să își protejeze interesele.

Educația financiară nu înseamnă doar cunoașterea produselor financiare, ci și înțelegerea modului în care oamenii iau decizii sub presiunea pieței. Citesc acum „Quit” de Annie Duke și ea subliniază cum traderii profesioniști știu când să renunțe la o poziție pierzătoare, în timp ce investitorii obișnuiți au tendința de a persista în decizii greșite, influențați de biasul costului irecuperabil.

Această tendință este vizibilă în România, unde investitorii:

• aleg produse financiare fără a înțelege riscurile juridice asociate;• persistă în scheme speculative (crypto, active nereglementate), fără o evaluare juridică clară;• se plâng de pierderi, dar nu știu ce măsuri legale pot lua pentru recuperarea prejudiciilor.

În absența unei educații financiare solide, legislația ar trebui să intervină activ prin:

• Modificarea Legii Educației Naționale prin introducerea educației financiare ca materie obligatorie în școli, după modelul Poloniei. Elevii ar trebui să învețe cum funcționează economiile personale și gestionarea bugetului, diferența dintre economisire, credit și investiție, riscurile financiare și protecția împotriva fraudelor. În România, există inițiative precum programul „Să vorbim despre bani și bănci” al BNR, dar acestea nu sunt suficiente pentru a avea un impact la nivel național.

• Obligații pentru intermediarii financiari , care să educe investitorii prin cursuri certificate, nu doar să-i informeze.

• Reglementarea promovării produselor financiare. ASF ar trebui să impună standarde mai stricte pentru publicitatea produselor de investiții riscante.

• Crearea unui mecanism legal mai eficient pentru recuperarea pierderilor. Investitorii în active nereglementate trebuie să știe ce drepturi au și cum să acționeze legal.

• Campanii naționale de educație financiară – Obligația BNR și ASF de a derula programe accesibile publicului larg. Directiva MiFID II impune băncilor și firmelor de investiții să ofere informații clare și detaliate despre produsele financiare. România a transpus această directivă, dar implementarea este deficitară.

  
  

De asemenea, ASF și ANPC ar putea să:

• creeze un „rating de transparență” pentru produsele financiare.• impună teste de înțelegere pentru clienți înainte de semnarea contractelor de investiții.• crească amenzile pentru practici comerciale înșelătoare.

În primii ani de avocatură, am văzut cazuri grave în care lipsa educației financiare a costat investitorii timp, bani și, uneori, stabilitate economică. Reglementările au evoluat, dar fără o cultură financiară reală, acestea nu sunt suficiente și astfel se vor perpetua cazurile în care investitorii vor fi păgubiți.

Statul are obligația de a proteja cetățenii! Constituția României la art. 32 garantează dreptul la educație, iar educația financiară ar putea face parte din acest drept fundamental. România ar trebui să își asume o strategie legislativă coerentă, care să facă educația financiară nu doar o opțiune, ci o necesitate legală.

Financial Intelligence: Piaţa de capital din România s-a dezvoltat destul de greoi în cei 30 de ani de la Revoluţie. Care este opinia dvs cu privire la investiţia în piaţa de capital? Care consideraţi că sunt produsele de investiții potrivite, în funcție de nivelul de educație financiară?

Andreea Lakatos: Cum spuneam, mi-am început activitatea ca avocat, exact în perioada în care piața de capital românească își construia primele fundamente juridice. Am fost martoră la etape esențiale ale dezvoltării pieței, de la primele privatizări prin RASDAQ și înființarea CNVM, până la modernizarea cadrului legislativ odată cu alinierea la reglementările europene. Cu toate acestea, piața a crescut greoi, din cauza unor factori structurali precum lipsa de încredere, educația financiară deficitară și numărul redus de companii listate.

Înainte de aderarea la UE, piața de capital din România era caracterizată de un cadru legislativ fragmentat și de o lipsă de mecanisme eficiente de protecție a investitorilor. Ulterior, Legea nr. 297/2004 privind piața de capital a încercat să reglementeze mai clar tranzacțiile, iar transpunerea directivelor europene (MiFID I și MiFID II) a adus un grad mai mare de transparență și protecție pentru investitori.

Sunt o serie de probleme care frânează, însă, dezvoltarea pieței:

• Lichiditate redusă – Piața de capital românească are un număr mic de companii mari listate, ceea ce limitează opțiunile investitorilor.• Acces limitat pentru investitorii mici – Lipsa unei culturi investiționale îi face pe mulți să vadă bursa ca pe un teritoriu inaccesibil.• Temeri legate de volatilitate – Multe persoane asociază investițiile bursiere cu riscuri prea mari, fără a înțelege mecanismele de diversificare.

În acest context, investiția în piața de capital rămâne o oportunitate importantă, dar trebuie privită prin prisma educației financiare și a nivelului de risc pe care investitorii sunt dispuși să și-l asume.

În funcție de nivelul de educație financiară, produsele de investiții potrivite pot fi:

Pentru investitorii începători (nivel scăzut de educație financiară):

•   Titluri de stat (FIDELIS, Tezaur) – Sunt garantate de stat, au risc scăzut și dobânzi atractive comparativ cu depozitele bancare. ETF-uri (fonduri de investiții pasive) – Permit diversificarea riscurilor fără a necesita cunoștințe avansate despre bursă.* Obligațiuni corporative listate – O alternativă mai sigură decât acțiunile individuale, dar cu un randament mai bun decât titlurile de stat.

Pentru investitorii intermediari (nivel mediu de educație financiară):

• Acțiuni blue-chip de pe BVB – Companii mari, stabile, precum OMV Petrom, Banca Transilvania sau BRD, care au un istoric solid și oferă dividende constante. Fonduri mutuale administrate activ – Oferă un echilibru între risc și randament, fiind gestionate de profesioniști.* REIT-uri (fonduri de investiții imobiliare) – O metodă simplă de a investi în real estate fără a cumpăra direct proprietăți.

Pentru investitorii avansați (nivel ridicat de educație financiară):

• Tranzacționare activă pe bursă – Investiții în acțiuni speculative, dar pe baza unor analize detaliate.

• Derivate (futures, opțiuni) – Necesită o înțelegere aprofundată a pieței și o toleranță ridicată la risc.

• Private equity și start-up-uri – Investiții cu potențial ridicat, dar și cu un grad de risc mai mare.

Financial Intelligence: Cum ar putea să ţină pasul educaţia financiară cu dezvoltarea produselor sofisticate de investiţii?

Andreea Lakatos: Fiind prezentă în piața financiară încă din perioada în care aceasta își construia primele reglementări, am observat o tendință clară: produsele financiare au evoluat într-un ritm accelerat, dar educația financiară nu a ținut pasul cu această sofisticare. Acest decalaj creează un risc major pentru investitorii de retail (persoane fizice sau juridice care cumpără și vând titluri de capital pe contul lor și în nume propriu). Aceștia pot ajunge să utilizeze instrumente pe care nu le înțeleg complet, ceea ce poate duce la decizii greșite și pierderi financiare semnificative.

În primul rând să definim ce sunt produsele de investiții sofisticate. Acestea sunt instrumente financiare complexe, care depășesc sfera acțiunilor, obligațiunilor sau depozitelor bancare tradiționale, incluzând:

• Produse derivate – Instrumente financiare a căror valoare depinde de activul de bază (acțiuni, mărfuri, valute). Exemple:

Opțiuni – contracte care oferă dreptul, dar nu obligația, de a cumpăra sau vinde un activ la un preț prestabilit, într-un anumit interval de timp.

Futures – contracte prin care părțile se obligă să cumpere sau să vândă un activ la o dată viitoare, la un preț stabilit în prezent.

Swap-uri – contracte prin care două părți își schimbă fluxuri viitoare de plăți (ex. un swap valutar presupune schimbul unor plăți într-o monedă contra plăți în altă monedă, pentru a acoperi riscul valutar).

• ETF-uri și fonduri de investiții structurate – Instrumente care permit investitorilor să acceseze un portofoliu diversificat fără a cumpăra direct fiecare activ. Exemple:

ETF-uri (Exchange Traded Funds) – fonduri tranzacționate la bursă care replică performanța unui indice bursier (ex. S&P 500, BET).

Fonduri cu capital garantat – structuri de investiții care promit protecția capitalului inițial, dar cu un randament limitat.

• Criptomonede și active digitale – Monede virtuale descentralizate și tehnologii asociate.

• Private equity și crowdfunding – Investiții în afaceri nelistate sau start-up-uri:

  
  

Private equity – investiții directe în companii private, cu scopul de a le dezvolta și revinde pentru profit.

Crowdfunding – strângerea de capital de la un număr mare de investitori, adesea prin platforme online.

Obligațiuni convertibile și acțiuni cu drept prioritar de dividend.

Obligațiunile convertibile sunt instrumente de datorie care oferă deținătorului dreptul de a le transforma în acțiuni ale companiei emitente, la un preț prestabilit și într-o perioadă determinată.

Acțiunile cu drept prioritar de dividend (sau acțiuni preferențiale) sunt instrumente financiare hibride, situate între acțiuni ordinare și obligațiuni. Ele oferă prioritate la plata dividendelor, dar, de obicei, fără drept de vot în adunarea generală a acționarilor.

Platformele de tranzacționare online oferă acces rapid la aceste instrumente, însă investitorii de retail nu sunt întotdeauna conștienți de riscuri. În 2018, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) a adoptat Decizia (UE) 2018/796 din 22 mai 2018, care a impus restricții temporare asupra comercializării, distribuirii și vânzării CFD-urilor către investitorii de retail în Uniunea Europeană. În urma acestor măsuri la nivel european, ASF a implementat și la nivel național restricții similare pentru a proteja investitorii de retail din România.

Şi nu doar investițiile în produse derivate pot oferi riscuri , ci și cele în acțiuni necotate ale diferitelor start -upuri. Spre exemplu, în cazul Societăților care oferă plasamente private prin contracte de investiţii în acțiuni necotate, cu dividend prioritar, pierderile pot fi semnificative, întrucât mulți investitori nu înțeleg terminologia folosită în prospectele de ofertă (de ex. dividendele nu sunt garantate, risc de diluare, conflict de interese, drept de vot multiplu etc).

MiFID II (Directiva privind piețele de instrumente financiare) a introdus reguli mai stricte pentru protecția investitorilor, dar nu impune un nivel minim de educație financiară pentru cei care accesează produse sofisticate. În unele țări europene, investitorii trebuie să treacă un test de cunoștințe înainte de a investi în produse derivate, dar în România această practică nu este standardizată.

De asemenea există un adevărat miraj al investițiilor în start-up-uri, alimentat de povești de succes spectaculoase, de promovarea a ecosistemului tech și de dorința investitorilor de a descoperi „următorul unicorn”. Însă, dincolo de acest miraj, realitatea este mult mai dură: majoritatea start-up-urilor eșuează, iar randamentele reale sunt mult mai greu de obținut decât se crede. Fondurile de investiții și platformele de equity crowdfunding promovează agresiv oportunitățile de investiții.

Realitatea este că investitorii de retail nu au expertiza necesară pentru a evalua corect riscurile unei asemenea investiții. În multe cazuri, investitorii de retail primesc acțiuni fără drept de vot sau sunt subordonați fondatorilor și investitorilor instituționali.

Noile tehnologii financiare, precum blockchain-ul sau robo-advisorii, apar mai repede decât pot fi integrate în programele tradiționale de educație financiară. Acest lucru lasă mulți investitori fără repere clare pentru a înțelege aceste instrumente.

Autoritățile de reglementare, cum ar fi ASF, ar putea impune un test de cunoștințe financiare obligatoriu pentru investitorii care doresc să tranzacționeze produse cu efect de levier sau active digitale. Acest model este utilizat în anumite state din UE, unde investitorii trebuie să demonstreze că înțeleg riscurile înainte de a putea accesa aceste instrumente.

Băncile și brokerii ar putea oferi simulatoare de investiții, unde utilizatorii să testeze impactul unor decizii financiare fără riscuri reale. Spre exemplu, o platformă care simulează tranzacționarea de opțiuni ar putea ajuta investitorii să înțeleagă volatilitatea și efectul de levier.

În unele state europene, investitorii trebuie să participe la cursuri de educație financiară recunoscute oficial, înainte de a putea accesa anumite produse. România ar putea implementa un model similar, prin colaborarea ASF cu instituțiile financiare pentru crearea unor ghiduri oficiale și certificări.

În Polonia și Germania, guvernele colaborează cu sectorul privat pentru a oferi materiale educaționale accesibile despre produse sofisticate. În România, un proiect similar ar putea ajuta la reducerea decalajului dintre inovația financiară și nivelul de cunoștințe al investitorilor.

Educarea investitorilor în segmentul start-up-urilor presupune un mix de formare teoretică (cursuri, workshopuri), practică (mentorat, studii de caz) și reglementare (informare despre riscuri și diversificare). Crearea unui ecosistem educațional complet și accesibil este esențial pentru a sprijini investitorii și a minimiza riscurile asociate acestui tip de investiție. Parteneriatele între platformele de crowdfunding și investitorii profesioniști ar putea oferi educație și resurse financiare accesibile pentru investitorii începători.

Produsele sofisticate de investiții pot fi foarte profitabile, dar și extrem de riscante. Fără educația adecvată, investitorii riscă să intre în tranzacții pe care nu le înțeleg, ceea ce poate duce la pierderi mari.

Reglementarea educației financiare ar trebui să devină o prioritate, mai ales în contextul dezvoltării criptomonedelor, al creșterii pieței de produse derivate și al mirajului start -upurilor.

Investitorii trebuie să aibă acces la instrumente de învățare moderne și practice, care să le permită să înțeleagă mecanismele complexe din spatele acestor produse înainte de a-și asuma riscuri reale.

Financial Intelligence: Ce ne puteti spune despre consultanţa juridică din piaţa de capital? Oare educaţia financiară ar trebui să cuprindă şi componenta juridică?

Andreea Lakatos: Consultanța juridică în piața de capital a jucat încă de la începuturile pieței de capital în România un rol esențial în asigurarea conformității și protejarea intereselor emitenților, investitorilor și altor participanți pe piață.

Având în vedere complexitatea reglementărilor și schimbările frecvente în legislație, consultanța juridică devine o componentă vitală pentru succesul pe termen lung al oricărui actor din acest domeniu.

Servicii de consultanță juridică în piața de capital se regăsesc în:

• Reglementare și conformitate: Avocații specializați în piața de capital oferă consultanță privind respectarea reglementărilor naționale și internaționale (de exemplu, reglementările Autorității de Supraveghere Financiară – ASF sau reglementările Uniunii Europene). Aceste reglementări vizează protecția investitorilor, transparența pieței și integritatea tranzacțiilor.

• Emisiunile de valori mobiliare: Avocații sunt implicați în procesul de listare a unei companii pe bursă, întocmind prospecte, asigurând conformitatea cu reglementările pieței și ajutând la derularea procesului de ofertă publică inițială (IPO).

• Tranzacții și fuziuni: În cadrul tranzacțiilor pe piața de capital, consultanța juridică este esențială pentru structura juridică a fuziunilor, achizițiilor, alăturării de companii sau încheierii de acorduri financiare complexe.• Protecția investitorilor: Avocații ajută investitorii să înțeleagă riscurile legale ale investițiilor lor și să își protejeze interesele prin contracte de investiții clare și bine structurate. De asemenea, oferă asistență în caz de litigii sau conflicte legate de tranzacții financiare.

Educația financiară ar trebui să includă în mod absolut și componenta juridică, pentru că legislația influențează semnificativ comportamentul pieței financiare și protecția investitorilor. Educația Financiară trebuie să fie completată cu educație juridică pentru că oferă:

1. Înțelegerea reglementărilor pieței de capital

Investitorii, mai ales cei care sunt la început de drum, trebuie să înțeleagă reglementările care guvernează tranzacțiile financiare și investițiile. O bună cunoaștere a normelor juridice le poate permite acestora:

• Să evalueze corect riscurile și să ia decizii informate,

• Să evite capcanele legale, cum ar fi investirea în instrumente financiare ilicite sau neconforme cu reglementările pieței,

• Să evite să investească, fără să consulte un specialist în piața de capital, doar pentru ca vad influencerii pe care îi urmăresc , promovând anumite tipuri de investiții.

2. Protecția investitorilor și drepturilor acestora

Investitorii trebuie să înțeleagă cum sunt protejate drepturile lor, în cazul în care o companie emite valori mobiliare și să fie conștienți de mecanismele legale care le garantează. Consultanța juridică le asigură accesul la informații clare despre riscurile și avantajele unei investiții. Exemple despre cum se concretizează aceste drepturi:

• Prospecte și rapoarte financiare: Investitorii au dreptul să primească informații complete și exacte despre compania în care doresc să investească. Acestea includ prospecte, rapoarte financiare, informații despre riscurile investiției și prognoze financiare.

• Informații despre tranzacțiile și operațiunile pieței: Piața de capital impune reguli stricte privind divulgarea informațiilor relevante pentru toți participanții. De exemplu, orice schimbare semnificativă a activității companiei (fuzionare, achiziție, schimbare de conducere, rezultate financiare neplanificate) trebuie să fie anunțată publicului pentru a asigura transparența pieței.

• Informații periodice: Investitorii trebuie să aibă acces la rapoarte financiare regulate (de exemplu, rapoarte trimestriale, semestriale sau anuale), care oferă o imagine clară a stării financiare a companiei.

• Protecția împotriva manipulării pieței, fraudei și abuzului de informații privilegiate. Aceste practici sunt ilegale și sunt reglementate prin legi specifice.

• Înțelegerea dreptului la tratament echitabil și nediscriminare: Investitorii au dreptul să fie tratați echitabil pe piața de capital.

• Protecție în caz de abuzuri financiare și fraudă: În cazul în care investitorii sunt victimele unui abuz financiar sau a unei fraude, autoritățile de reglementare și instanțele de judecată trebuie să le asigure protecția drepturilor și recuperarea pierderilor.

• Înțelegerea dreptului la retragerea dintr-o investiție: Investitorii trebuie să aibă dreptul de a ieși din investiție în mod legal și echitabil. Aceasta poate include, dreptul de a revoca investiția, în anumite condiții, oferta de retragere.

• Accesul la un sistem de soluționare a disputelor: Investitorii au dreptul de a-și soluționa conflictele cu emitenții sau alți participanți pe piață prin metode legale eficiente, fără a fi nevoie să apeleze la instanțele de judecată, în mod costisitor și îndelungat. Multe piețe financiare oferă proceduri de arbitraj sau mediere pentru soluționarea rapidă și echitabilă a disputelor, astfel încât investitorii să poată obține despăgubiri în mod eficient și rapid.

• Protecție în fața riscurilor legale: Investitorii trebuie să știe cum să își protejeze investițiile din punct de vedere juridic. Aceasta presupune în primul rând înțelegerea termenilor și clauzelor contractuale care însoțesc investițiile și ulterior cum să acționeze în instanță, dacă e cazul, în caz de încălcare a drepturilor lor, inclusiv în caz de pierderi financiare cauzate de fraude sau tranzacții ilegale.

Când investitorii sunt bine informați despre reglementările și normele juridice, acest lucru contribuie la îmbunătățirea încrederii în piața de capital. O piață în care investitorii își cunosc și înțeleg drepturile și obligațiile juridice este o piață mai stabilă și mai responsabilă.

Consultanța juridică în piața de capital este crucială pentru asigurarea unui mediu financiar stabil și echitabil. Educația financiară ar trebui să includă componente juridice esențiale, deoarece cunoașterea reglementărilor legale și a drepturilor investitorilor joacă un rol vital în protecția acestora și în creșterea transparenței pieței. O educație completă în domeniul financiar ar trebui să ajute investitorii să ia decizii informate și să evite riscurile legale, contribuind astfel la consolidarea încrederii în piețele financiare.

Deși există o multitudine de ghiduri pentru investitori, promovate de către (ASF, Bursa, societăți de investiții,etc) și care sunt utile pentru a educa investitorii și a le proteja interesele, totuși acestea doar fac o recomandare generală investitorilor de de a citi cu atenție contractele pe care urmează să le semneze. Acest fapt reflectă în mare parte responsabilitatea individuală a investitorilor de a înțelege produsele în care investesc. Într-un context ideal, o mai mare promovare a consultanței juridice ar putea sprijini investitorii, în special în cazurile în care investesc în produse financiare complexe, sau atunci când întâmpină dificultăți de înțelegere a documentelor. O combinație între educația financiară și accesul la consultanță juridică ar fi, probabil, cea mai bună abordare pentru a proteja investitorii, de altfel cred că ar fi un mecanism de prevenție a litigiilor ulterioare, izvorâte din neânțelegerea corectă a prevederilor legale.

Financial Intelligence: Ar trebui să apeleze investitorii la un consultant juridic atunci când vor să investească pe piaţa de capital?

Andreea Lakatos: Da, pentru toate motivele descrise mai sus, investitorii ar trebui să apeleze la un consultant juridic, mai ales atunci când doresc să investească în produse financiare complexe sau atunci când întâmpină dificultăți în înțelegerea termenilor și condițiilor din contractele financiare. Consultanța juridică poate oferi o protecție suplimentară, ajutând investitorii să înțeleagă riscurile, drepturile și obligațiile legale, modificările legislative, prevenind astfel posibilele litigii și pierderi financiare. Prevenția este esențială, iar un avocat specializat poate oferi sfaturi importante pentru o investiție informată și sigură. Cu titlu de exemplu, având în vedere modificările recente ale Legii nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață , este necesar ca investitorii să fie informați, pentru că un om informat e un om capabil de decizii coerente.

Astfel este indicat de ştiut că: a fost redus termenul pentru exercitarea dreptului de preferință, s-a accelerat publicarea hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor (AGA), s-a reglementat executarea hotărârilor judecătorești, s-a menținut și extinderea obligației de raportare trimestrială, s-a introdus definiția auditorului statutar, s-a clarificat emiterea valorilor mobiliare cu drept de vot multiplu etc.

Financial Intelligence: Ce cunostinţe juridice ar trebui să cunoască un investitor la început de drum?

Andreea Lakatos:  Un investitor la început de drum, nu e necesar să aibă cunoștințe juridice, dar e necesar să cunoască avocați care să aibă aceste cunoștințe și cu care să colaboreze, astfel încât măcar câteva dintre cele mai importante aspecte juridice să ajungă să le cunoască, cum ar fi:

1. Drepturile investitorilor – Acestea includ dreptul la transparență, dreptul de a fi informat corect, dreptul de a solicita despăgubiri în caz de abuz sau fraudă și dreptul la protecția datelor personale.

2. Tipurile de contracte financiare – Investitorii trebuie să înțeleagă tipurile de contracte pe care le semnează, cum ar fi cele legate de acțiuni, obligațiuni, fonduri de investiții etc., și ce clauze importante conțin acestea (ex: termenii de risc, comisioanele, drepturile de retragere).

3. Prevederile din prospectul de ofertă publică – Acesta este un document esențial, care oferă investitorilor informații detaliate despre instrumentele financiare oferite, riscurile asociate și condițiile investiției.

Cele mai importante clauze dintr-un astfel de document includ:

– Informații generale despre ofertă:tipul de instrumente financiare oferite (acțiuni, obligațiuni, unități de fond etc.), numărul și valoarea totală a instrumentelor emise, scopul ofertei și utilizarea capitalului obținut, perioada de subscriere și condițiile de participare.

– Factori de risc: riscuri specifice legate de emitent (ex: situația financiară, litigiile în curs), riscuri de piață (ex: volatilitatea prețului, lichiditatea instrumentelor), riscuri legislative și de reglementare care pot afecta investiția, riscuri economice generale și impactul acestora asupra emitentului.

– Drepturile investitorilor: dreptul la dividende și modalitatea de distribuire a acestora,drepturile de vot și participarea la adunările generale ale acționarilor, drepturile de retragere sau de vânzare a instrumentelor financiare, drepturile în cazul dizolvării sau lichidării emitentului.

– Informații despre emitent: structura acționariatului și guvernanța corporativă, situația financiară a emitentului (inclusiv bilanțuri, profit și pierdere, datorii), strategia de afaceri și planurile de dezvoltare, posibile conflicte de interese ale administratorilor sau acționarilor majoritari.

-Clauze referitoare la tranzacționare și lichiditate: piața pe care vor fi listate instrumentele financiare și condițiile de admitere, restricții privind vânzarea acțiunilor (lock-up period), există sau nu un mecanism de răscumpărare a acțiunilor.

-Politica de dividende: frecvența distribuirii dividendelor și criteriile de acordare, eventuale restricții sau condiții pentru plata acestora.

-Clauze privind obligațiile investitorului: condiții de plată și dețineri minime, riscuri asociate asumate prin achiziția instrumentelor financiare.

-Reglementări și mecanisme de protecție: organismele care supraveghează oferta, procedurile în cazul unor fraude sau litigii.

4. Reglementările pieței financiare – Este important să cunoască reglementările și autoritățile care reglementează piața financiară, precum și protecțiile legale oferite investitorilor în cazul în care sunt victime ale fraudei sau practici incorecte.

5. Riscurile legale și financiare – Investitorii trebuie să înțeleagă riscurile legale și financiare asociate cu fiecare tip de investiție și cum aceste riscuri pot afecta capitalul investit.

6. Proceduri de soluționare a disputelor – Cunoașterea mecanismelor de soluționare a disputelor, inclusiv arbitrajul, medierea și instanțele de judecată, este esențială în cazul în care investitorii se confruntă cu conflicte legale legate de investițiile lor.

7. Clauzele de retragere și răscumpărare – Investitorii trebuie să știe ce opțiuni au pentru a-și retrage investițiile și condițiile legale care se aplică în astfel de situații, pentru a-și proteja capitalul.

Aceste cunoștințe fundamentale le vor permite investitorilor să ia decizii informate și să își protejeze interesele într-un mediu financiar complex. Niciun investitor nu ar trebui să ia singur decizii pe piața de capital, decât dacă este un specialist în domeniu. Piața de capital este complexă și implică riscuri semnificative, iar deciziile de investiții pot avea consecințe financiare mari. De aceea, consultanța unui avocat specializat în dreptul pieței financiare, este esențială. Un specialist poate oferi îndrumare corectă și poate ajuta investitorii să înțeleagă mai bine riscurile și oportunitățile, protejându-le astfel interesele și reducând riscurile de pierdere.

Financial Intelligence: Mulţi oameni se plâng că îşi pierd bani făcând investiţii în active nereglementate. Cum ar trebui să crească gradul de conştientizare în rândul consumatorilor pentru a preîntâmpina pierderile din investiţiile în aceste active? Ce ar trebui să facă, din punct de vedere juridic, un păgubit din astfel de scheme?

Andreea Lakatos:  În primul rând ar trebui să se definească cât mai exhaustiv ce se înțelege prin active nereglementate. Acestea sunt instrumente financiare sau investiționale care nu sunt supravegheate de o autoritate de reglementare, precum Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), Banca Națională a României (BNR) sau alte instituții similare din alte jurisdicții. Acest lucru înseamnă că ele nu beneficiază de aceleași mecanisme de protecție pentru investitori ca activele reglementate, iar riscurile asociate sunt semnificativ mai mari.

Exemple de active nereglementate:

1. Criptomonede și token-uri digitale. Deşi a fost adoptat la nivel de UE Regulamentul privind piețele criptoactivelor (MiCA), în vigoare în decembrie 2024, ce stabileşte un cadru juridic uniform pentru emitenții și furnizorii de servicii de criptoactive, scopul fiind de a asigura protecția consumatorilor, integritatea pieței și stabilitatea financiară în sectorul criptoactivelor, este important de menționat că aplicarea efectivă și supravegherea conformității depind de autoritățile naționale competente din fiecare stat membru. Astfel, investitorii trebuie să fie conștienți că, în ciuda existenței acestui regulament, riscurile asociate investițiilor în criptoactive nu dispar complet. Este esențial ca investitorii să efectueze o analiză atentă și să solicite consultanță juridică și financiară înainte de a investi în astfel de active.

2. Scheme de investiții alternative (ex. crowdfunding ilegal, platforme de investiții cu randamente excesiv de mari). Investitorii trebuie să vadă ca un semnal de alarmă promisiunile de randamente exagerat de mari fără reglementare clară și /sau fondurile sau proiectele care colectează bani de la investitori fără a fi înregistrate, autorizate și care nu oferă nici un tip de garanție pentru investiția efectuată.

3. Contracte pentru diferență (CFD-uri) și produse derivate nelistate. Există platforme de tranzacționare online care oferă CFD-uri asupra criptomonedelor sau altor active speculative fără a fi reglementate. Riscul de pierdere a capitalului este foarte mare.

4. Investiții în startup-uri prin mecanisme netransparente. Investițiile în companii, fără un cadru juridic solid care să protejeze investitorii minoritari, sunt de evitat.

5. Proiecte de investiții în active exotice sau ilicite. Vânzarea de terenuri sau imobile în zone nesigure sau fără documentație legală clară, activele financiare speculative fără prospect aprobat de ASF sau altă autoritate de supraveghere, sunt de asemeni de evitat.

Riscurile asociate activelor nereglementate sunt:• Lipsa protecției legale – Nu există garanții că investitorii își vor putea recupera banii.• Falsificarea informațiilor – Emitenții pot furniza date eronate sau incomplete.• Potențial ridicat de fraudă – Schemele de tip Ponzi sau de înșelăciune sunt frecvente în acest domeniu.• Volatilitate extremă – Prețurile pot fluctua brusc, fără nicio logică economică.• Lipsa lichidității – Este posibil ca investitorii să nu poată vinde activul când doresc.

Activele nereglementate oferă adesea promisiuni de câștiguri rapide, dar vin cu riscuri majore. Investitorii ar trebui să analizeze cu atenție orice oportunitate și, să consulte un avocat și un specialist financiar înainte de a investi în astfel de produse.

Pentru a preveni pierderile investitorilor în active nereglementate (ex. criptomonede, token-uri, produse financiare exotice fără supraveghere), este esențială o educație financiară și juridică solidă. Măsuri esențiale care ar putea fi implementate:

1. Campanii de informare publică – Autoritățile (ASF, BNR, ANPC) ar trebui să deruleze programe educaționale și avertizări clare despre riscurile asociate activelor nereglementate.În primul rând ar trebui definite care sunt aceste active!

2. Obligația de avertizare – Platformele care vând astfel de active ar trebui să includă mesaje explicite privind lipsa de reglementare și riscurile implicate. Regulamentul (UE) 2020/1503 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 octombrie 2020 stabilește un cadru comun pentru furnizorii europeni de servicii de finanțare participativă (crowdfunding) destinate afacerilor.

Acest regulament este direct aplicabil în toate statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv în România, începând cu 10 noiembrie 2021, fără a necesita transpunere națională. Cu toate acestea, pentru a asigura o implementare eficientă și coerentă la nivel național, statele membre pot adopta măsuri legislative suplimentare. În România, a fost elaborat un proiect de lege care stabilește măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) 2020/1503.

Regulamentul (UE) 2020/1503 introduce standardizare, transparență și protecție pentru investitorii în crowdfunding, asigurând un cadru sigur și reglementat pentru finanțarea participativă în întreaga Uniune Europeană. Se aplică platformelor de crowdfunding care facilitează strângerea de fonduri pentru IMM-uri și startup-uri și include atât modelul de investiție, cât și modelul de împrumut (equity crowdfunding & lending crowdfunding).

Furnizorii de servicii de crowdfunding sunt obligați să fie autorizați de o autoritate competentă dintr-un stat membru UE (în România, ASF), să ofere informații clare și complete despre proiectele listate și riscurile asociate, se impun cerințe specifice pentru a proteja investitorii de retail, trebuind să testeze cunoștințele investitorilor de retail înainte de a le permite să investească sume mari(Investitorii de retail care investesc mai mult de 1.000 EUR per proiect sau mai mult de 5% din activele lor nete trebuie să treacă printr-un test de cunoștințe financiare și un avertisment de risc.), fiecare proiect de finanțare participativă trebuie să furnizeze un document cheie de informare pentru investitori (KIIS), similar unui prospect simplificat, iar fondatorii startup-urilor trebuie să respecte reguli stricte privind utilizarea fondurilor și transparența datelor.

3. Consultanță specializată – Investitorii ar trebui să fie încurajați să ceară consultanță juridică înainte de a investi în astfel de active.

4. Verificarea entităților – Oamenii ar trebui educați să verifice dacă entitățile care oferă investiții sunt autorizate de ASF sau alte autorități relevante.

Ce poate face, din punct de vedere juridic, un păgubit într-o astfel de schemă?

Dacă o persoană pierde bani într-o schemă bazată pe active nereglementate, există câteva opțiuni juridice:

1. Sesizarea autorităților competente: ASF, BNR sau ANPC, dacă există indicii că a fost indus în eroare prin publicitate falsă sau practici comerciale incorecte; Poliția și Parchetul, dacă există suspiciuni de fraudă, înșelăciune sau schemă Ponzi.

2. Acționarea în instanță: Dacă există un contract sau un document care poate dovedi obligațiile asumate de către emitent, investitorul poate solicita restituirea sumelor pierdute. Se poate cere anularea contractului pe motiv de vicii de consimțământ (ex: informații false, omisiuni intenționate).

3. Recuperarea prejudiciului prin mecanisme internaționale: Dacă firma este înregistrată în altă jurisdicție, se pot utiliza instrumente internaționale de cooperare juridică sau se poate verifica existența unor fonduri de compensare.

4. Acțiuni colective: Dacă mai mulți investitori au fost prejudiciați de aceeași entitate, aceștia pot iniția o acțiune colectivă, ceea ce poate crește șansele de recuperare a prejudiciului.

5. Verificarea posibilității de recuperare a fondurilor: Uneori, băncile sau procesatorii de plăți pot bloca tranzacțiile suspecte. Dacă plata a fost realizată recent, este posibil să fie recuperată printr-o cerere de chargeback.

Prevenția este esențială, iar educația financiară și juridică trebuie să fie parte din orice strategie de protecție a investitorilor. Odată ce pierderile au fost suferite, este important ca păgubiții să acționeze rapid și să solicite asistență juridică specializată.